Etape din viata – Nasterea (p.03)

In ultimul timp, s-a cam spart teava cu gravide in jurul meu. Nu zic ca nu sunt simpatice, dar sunt cam mofturoase.

O colega de-a mea de serviciu este, deci, insarcinata. Intamplarea se face sa fim si amici, prin intermediul sotului ei.

Si uite asa ma trezesc intr-o seara ca ma suna amicul asta al meu:

- Auzi, tu unde ai vazut capsuni ultima oara?

- Ce?

- Capsuni mai. Fructe din alea mici, gustose, cu picatele ….

- Opreste-te mai, ca stiu ce sunt alea; dar ce iti veni cu capsunile la ora asta?

- Pai mi-a zis nevasta-mea ca i s-a facut pofta de capsuni si eu vreau sa fiu tata model.

- una la mana: tata model o sa fii dupa ce naste, nu acum; a doua la mana: am fost plecat din Bucuresti zilele astea; a treia la mana: acum ma consulti, dar cand ai lasat-o pe nevasta-ta grea nu m-ai consultat; a patra la mana: vezi si tu prin supermarket-uri; si cam ajunge cu “la mana”, ca nu esti onanist

Ma suna asta plin de spume dupa aproximativ 1 ora:

- baaaaaaaa, uite ce mi-a facut nevasta-mea. Numai tu puteai sa-i dai o asemenea idee sadica. Ajung eu cu capsunile acasa si ghici ce-mi spune?

- nu erau capsuni?

- nu mai; imi spune ca a fost o gluma; auzi tu, gluma (eu radeam deja de nu mai puteam); numai tu ai idei din astea creţe.

- eu nu i-am spus nimic, dar spune-i ca are o bere, cand o bea alcool, de la mine

I-am mai spus ca data viitoare cand mai are chef de fructe sa se duca sa ia si un prezervativ cu respectiva aroma si sa-i dea mai intai prezervativul (sa nu uite sa ia si fructele respective, ca s-ar putea sa fie pe bune)

Dupa alta ora, ma suna insarcinata:

- auzi ma? esti un nesimtit; de ce l-ai invatat pe asta sa faca misto de mine cand sunt insarcinata?

Acum nu mai aveam ce naiba sa zic; doar am ras copios. Si le-am spus sa nu ma mai contacteze decat dupa nastere

Din ciclul “Cum numai mie mi se poate intampla”

cred ca e ceva in aer anul asta.

Toata povestea incepe pe faimosul Mihai Bravu – Stefan ce Mare, odiseea mea zilnica spre serviciu.

Stateam ca omul la semafor, intersectia de la Vatra Luminoasa, pe banda doi, cu semnal de stanga (ca doar suntem in Bucuresti, ce mama drac ).

Vine o tanti la geam si imi da un fluturas (ce inseamna sa fumezi si sa ai geamul deschis; primesti toate porcariile); cand ma uit pe el, era nu stiu ce program de slabit (cine ma stie cat sunt de slab, isi va da seama de ce rad asa cu pofta).

Ma buseste rasul, normal. In stanga mea, regulamentar, era o tipa cu un 207; tot slabuta, finuta si ea; ea radea deasemenea.

Ii fac semn, arat fluturasul, indrept degetul catre noi, pe urma catre tipa din spate care impartea in continuare si fac semnul de dus cu pluta (rotirea palmei in dreptul tamplei).

Rasete, of course; mosmondeste ceva prin geanta in graba, se pune verde, o clanxonez pt atentionare (oricum o facea vreun destept din spate) si plecam.

Fac dreapta pe Fizicienilor si ma trezesc cu ea langa mine, cu mana intinsa spre masina mea; iau fluturasul si ce imi vad ochii: un numar de telefon si mesajul: “daca gasesti un program de ingrasat, da-mi un telefon”; cu zambaretul de rigoare.

De mare exceptie.

O sun (plus ca trebuia sa verific veridicitatea numarului) si ii spun: “Grasul din spatele tau te deranjeaza; ce bine ca mi-ai dat numarul de telefon; tocmai ma gadeam sa ma iau dupa tine si sa-ti indoi o aripa ceva, pentru a face rost de el”.

Dupa bla bla-urile de rigoare, a ramas sa ne intalnim la o cafea diseara.

Frumos; chiar frumos

Are ochi verzi.

Presimt o seara frumoasa.

Am respectat mesajul postului anterior

Nimic deosebit la prima vedere.

Joia trecuta a fost ziua unui prieten; l-am sunat sa-i zic alea alea (+ fericire maxima, urarea mea default) ; m-a invitat, ca si anul trecut, la ziua lui; locatia: pe langa Valenii de Munte.

Joi si vineri au fost niste zile infernale la serviciu; ma simteam stors; vineri seara nici macar nu am reusit sa-mi fac bagajul; eram atat de obosit incat m-am intrebat, la un moment dat, daca am facut dus (va dati seama ce inseamna ca un om cascat de felul lui sa fie si obosit? Molotov, va spun eu ).

M-am dus frumusel la baie si am vazut ca prosopul era ud. Deci facusem dus. Uraaaaaa, ce fericire pe capul meu ca nu trebuia sa mai misc niste muschi pt asta. Ura pe dracu’.

M-a sunat un prieten si mi-a spus sa-l iau si pe el a doua zi ca si-a vandut masina cu cateva zile inainte (asta stiam) si ca a avut accident cu masina nevestei in ziua aia (asta nu stiam). Zic “bine ca esti ok, ca fierul se indreapta”, accept oferta si ma bag in pat. Uraaaaaaa. Ura de dracu’.

Ma suna o prietena sa-mi spuna ca nu are rost sa bat eu a doua zi tot orasul ca sa o iau si pe ea si pe prietenul de mai sus. Mai bine vine sa doarma la mine si mai economisesc din timp. Zic ok si ma bag in pat (avea cheile de la mine de cand fusese ea intr-o pasa proasta; in fine). Uraaaaaaaa. Ura pe dracu’.

Vine prietena asta a mea, nu face galagie (sau a facut, dar eu dorm cam bustean de felul meu) dar, in loc sa se bage in pat si sa dormim linistiti pana la adanci … dimineti (i l-am si pregatit in prealabil, ca doar sunt un domn de mama dracu’), se baga langa mine si am trezeste pentru una alta. Nimic deosebit, dar ea venea de la mare, eu de la serviciu. Ii spun sa o lasam pe a doua seara. Ok? Ok. Uraaaaaaaaa. Ura pe dracu’ (o sa vedeti mai incolo de ce)

Dimineata aude cotea ceasul. Ea l-ar fi auzit daca ar fi dormit cu mine. Ma suna prietenul cu accidentul si imi spune “ce pielea mea faci mai? eu imi trezesc nevasta cu noaptea in cap desi e gravida si tu ioc? unde esti?”. Ii spun ca printre niste carouri albastre (asa e cearsaful de la mine din dormitor). Imi spune sa-mi misc curul mai repede. Asta si fac:

- sun alt prieten (urma sa ne strangem toti la el, ca de obicei, inainte de plecare) si ii spun sa plece ca ne vedem pe drum

- dusul a fost la comun (pt economie de timp); deja incepeam sa regret comportamentul din seara anterioara (avea un bronz aramiu de incepusera sa-mi curga balele; norocul meu ca s-au confundat cu clabucul de la sampon )

- papa ioc (nu mai era timp); asta e o mare problema la mine: toate ca toate, dar haleala …

- imi fac bagajele in graba pana aseaza ea asternuturile si plecam

Luam prietenul cu accidentul si pe nevasta-sa si da-i bataie. Uraaaaa, am plecat la munte. Ura pe dracu’.

Ma bate usurel prietenul pe mana si-mi spune: “prietene, mai usor ca in spate e nevasta-mea gravida si in caz de ceva mi-o platesti de noua”. Cum am repede replicile la mine ii zic: “pai eu te-am pus mai sa o lasi gravida?” Si de aici un insir intreg de replici (prea mult de povestit). Deja veselia incepe sa ia amploare. Viteza nu (logic).

Prietena care dormise la mine stia ca functionez pe baza de haheala. A scos dintr-o punga niste sandwich-uri si am halit (se pare ca a avut timp sa le faca in timp ce eu orbecaiam prin casa dupa impachetat bagaj). Deja ma simteam mult mai bine. Ochii ei imi pareau si mai frumosi cu burta plina (sau din cauza contrastului cu bronzul de mai sus). Uraaaaa. Ura pe dracu’.

Pe drum am inceput sa-mi amintesc ba ca mi-am uitat papucii (vocea feminina de pe diagonala imi punea “las’ ca nu o sa mori”), ba ca mi-am uitat periuta si pasta de dinti (“periuta luam pe drum, pasta iei de la mine”; aceeasi voce), ba ca mi-am uitat samponul (“iti dau eu, numai taci”), ba ca mi-am uitat spuma si masina de ras (“las ca nu te alege nimeni” – ce gluma buna, in gandul meu). Imi venea sa o pup cum are ea solutii la toate. Uraaaaa. Ura pe dracu’.

Satul de atatea “uituceli” de ale mele, prietenul meu ma intreaba cu gura pana la urechi (nu stie unele lucruri): “Da’ prezervativ ti-ai luat mai?” Am inghetat. Uitasem sa iau si din ala. Vocea din spate ma salveaza: “pai la ce ii trebuie mai, ca doar i-am spus ca nu-l alege nimeni”. Ce veselie pe ei. Uraaaaaaa. Ura pe dracu’ (dar las’ ca oprim la benzinarie pt periuta de dinti )

Ne intalnim si cu ametitii ceilalti (ca uitasera sa puna motorina; ce-i drept, la diesel, cam uiti sa pui motorina), cumpar ce uitasem acasa si plecam voiosi spre Valeni.

Acolo am nimerit in toiul unei batai cu apa. Cine naiba a avut curaj sa intre in curte? Eu (dotat cu o sticle de Nestea) si prietena mea (cu o sticla de apa minerala). Problema a fost ca ei aveau un furtun de udat gradina in dotare. Si imi vine ideea geniala: ma duc la vecini; le cer voie sa sar gardul de la ei ca sa intru in curtea prietenului sarbatorit; le ies in spate si opresc apa. Fericire maxima ca poate intra restul alaiului in curte. Gazda se duce la insarcinata si o tropeste cu apa pe fata. Nimic deosebit. Numai ca o tipa de acolo spune ca, daca uzi o gravida, ploua. Ha Ha Ha. Ha ha ha pe dracu’. Dupa niste ore de veselie a inceput sa ploua. Era sa linsam sarbatoritul .

Dar cum ne dusesem cu chef de distractie, nu am bagat nici unul in seama ploaia (mai putin insarcinata) si am inceput sa ne jucam leapsa cu o minge prin gradina. Za best. Ploaia s-a oprit repede si am continuat gratarul (ca asta era principala parere de rau) pana tarziu in noapte.Am facut pe urma o plimare pana la nu stiu ce deal care are nu stiu ce cruce si ne-am intors la culcare. Uraaaa, culcare. Ura pe dracu’.

Prietena care dormise la mine imi spune ca nu-i place sa ramana datoare (desi stiam asta, nu prevazusem asta) si ca nu pup nimic in noaptea aia. Fuck (la figurat, ca la propriu stiam ca nu se va intampla – o cunosetam destul de bine). Am apelat si la o chestie din aia cu care se fac balonase de sapun (o alta prietena de-a mea o uitase la mine in masina cu ceva timp un urma), poate, poate. Dar a ras cu lacrimi, mi-a spus ca-i vine sa ma manance cu fulgi cu tot (aici mi-a furat expresia) dar “noapte buna”. Ata ete, ghinion. Nu ca nu o meritam, dar tot ghinion il consider pentru linistea mea sufleteasca.

A doua zi am luat-o de la cap cu distractia si toate au mers ca unse pana am aflat ca nu stiu ce s-a intamplat la serviciu. Le-am spus ca “le-am spus sa nu faca nu stiu ce in week-end si ca sunt plecat din Bucuresti si ca-mi bag picioarele”. Le-am spus cum sa repare si am inchis.

Petrecerea a continuat pana la plecare (sarbatoritul trebuia sa se duca la o nunta in seara asta).

Bineinteles ca mi-am uitat adidasii acolo (ca si anul trecut). O sa-i recuperez maine sau poimaine (ca se duc parintii sarbatoritului sa faca ordine in urma noastra, ca si anul trecut). Uraaaaaaaa. Ura pe dracu’.

Bineinteles ca aia de la serviciu nu au reusit sa puna totul la punct si a trebuit sa vin sa finalizez treaba (noroc ca nu e mult de munca). Si uite asa stau eu acum in fata pc-ului, in sandale si scriu postul asta.

Dar am primit telefon de la prietena care a dormit la mine si mi-a spus ca i-a placut f mult cum am facut eu spume la propriu aseara (cu balonasele alea) si ca vine pe la mine in seara asta.

Chiar daca o sa ma duc acasa tot de la serviciu, credeti ca o sa mai fiu prost sa refuz? Nuuuuuuuuu. Si am si mai multe prezervative decat vineri seara.

URAAAAAAAAAAAAAAAAA.

PS:

Si iata cum m-a udat ploaia, m-a uscat vantul si m-a incalzit soarele de ieri si pana azi.

Iar in seara asta o sa ma ude o femeie, o sa ma usuce cu foen-ul si o sa ma incalzeasca cu corpul ei.

Live life people.

Live life people !

am primit asa ceva pe mail de la o amica:

“Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare, sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta, cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri, muzica de ascultat si carti de citit, prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara: cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau, cu o fulguiala de zapada sau o rapaiala de ploaie; aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte: batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda. Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data, tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.”

 

Interesant. Se potriveste perfect cu tema blog-ului meu

Eu zic, in loc sa ne stergem de praf, sa iesim afara: sa ne spele ploaia, sa ne usuce vantul si sa ne incalzeasca soarele.

Promisiunile se tin

Ieri am avut ocazia sa-mi tin promisiunea fata de o persoana draga mie.

Tare bine mai e. Parca te simti “mai” om.

E foarte placut sa vezi bucuria pe fata celuilalt. Iti ofera o stare de relaxare si un setiment ca poti darama si muntii, daca iti pui mintea.

Ziua ideala

Ieri chiar am avut o zi minunata. Rar mi s-a intamplat sa imi merga toate bine intr-o zi.

Sa incepem cu inceputul:

1. dimineata m-am trezit inainte sa sune ceasul (nu ca l-as auzi de fiecare data); si culmea, m-am trezit odihnit; mi-am facut de haleala, am mancat in tihna; am avut timp sa-mi fac si cafea la ibric (de regula nu am timp de o asememea bunatate dimineata si beau ce ramane in filtru din seara precedenta); nu aveam tigari, dar nici nu am simtit nevoia dupa o asa masa copioasa. Stiam ca nu o sa ajung la timp la serv, dar nici nu m-am agitat prea tare (tinand cont ca era dupa ora 07:15, ma asteptam la un trafic infernal)

2. cand ajung la masina am avut un soc: avea geanurile, farurile si oglinzile luna; am crezut ca am luat-o razna si nu mai stiu ce am facut cu o seara inainte; am verificat daca respunde la telecomanda (poate nu era a mea si am parcat-o in alta parte; s-a mai intamplat ); cand ma urc in masina, vad un bilet in parpriz: “suntem o familie de oameni nevoiasi, nu vrem sa cersim si ….; in fiecare dimineata, de la ora sase jumatate suntem in aceasta parcare sau cea de la blocul vecin; daca vreti sa ne platiti, va multumim”; nu mi-a venit sa cred; cred ca am stat vreo cateva minute si m-am gantit la faza asta; nu am vazut pe nimeni in parcare; m-am dus la cealalta si erau acolo un nene si un pusti de pana in 12-13 ani (2 galeti, pulverizaroare, 2 sticle, lavete si punga plina de ziare); le-am dat cat pentru un spalat exterior la OMV, dar chiar meritau; mi-au cerut biletul (era plastifiat, ca sa nu se strice de la ploaie) si mi-au multumit; si uite asa mi-am dat seama ca mai sunt si oameni pe lume

3. in drumul spre serviciu am avut o surpriza (tinand cont ca era dupa 07:15 si mergeam pe Bd. Stefan cel Mare): am ajuns ca bag treapta a 4-a de viteza (60 si ceva km/h) intre Dimitrov si iesirea din pasajul Obor (sunt constient ca asta se intampla o data in viata, stati linistiti )

4. la serviciu mi-am gasit monitorul, tastatura si mouse-ul curatate de femeia de serv (prima data de cand s-a schimbat); m-a sunat sefa si mi-a spus ca mi-a bagat bonus-ul pe card si m-a rugat sa-i comunic daca sunt multumit (si ca oricum mai mult nu se poate ); am verificat si era cu 50% mai mult decat ma asteptam (sau de cat eram obisnuit pana atunci); mi-am sunat sefa, i-am spus ca sunt multumit, dar nici in ruptul capului nu i-am spus ca sunt super-multumit (cred ca se astepta sa ii spun, but no way)

5. am mai primit un telefon de la un amic prin care imi spunea ca mi-a facut rost de un cooler Thermalright 120 Ultra (cei care au vrut asa ceva in ultimul timp stiu ca asta e o veste buna )

6. m-a sunat maica-mea si mi-a spus ca a fost la doctor si ca s-ar putea sa scape fara operatia de hernie de disc cervicala pe care eram constienti ca poate fi anul asta

7. m-a sunat bunica si mi-a spus ca e fericita ca a plouat si nu mai pierde tot ce are in gradina

8. m-au sunat niste prieteni si mi-au spus care o sa fie programul petrecerilor de Sf. Constantin si Elena din week-end-ul asta

9. seara, in drum spre casa am avut o intamplare draguta; eram primul la semaforul de la Iancului si vad ca pica o tipa in dreptul masinii mele; prima data am crezut ca i s-a facut rau; mi-am dat frumusel jos curul din masina si m-am dus sa vad ce si cum; calcase cu tocul intr-o gaura din asfalt; avea ceva julituri pe picioare si nu putea sa calce cu piciorul drept; i-am spus sa se urce in masina si am dus-o la spital;

In drum am oprit la o farmacie, am luat niste apa oxigenata, pansamente sterile, o sticluta de betadina si plasturi; in drum spre spital si-a ingrijit juliturile; mama ce craci; nu mai conta ca nu putea sa calce si ca o ustura ca naiba – eu beleam ochii la cracii ei; a observat si mi-a spus sa fiu atent sa nu lovesc pe cineva; i-am spus ca nu conteaza, numai sa ma faca atent daca imi curg balele (nu de alta, dar sa ma sterg – ca e inestetic); mi-a placut amestecul de ras si grimasa de la apa oxigenata de pe fata ei; tot atunci am observat ca are si ochii verzi; ce fraier; pana atunci parca memorasem fiecare centimetru din pielea ei de pe picioare fara sa stiu ce ochi are (eu, care sunt fermecat in primul rand de ochi); in fine; am dat vina pe caldura; la spital am mai stat de vorba pana ne-am tot plimbat pe la radiografie si alte usi)

Mi-a spus ca nu e nevoie sa mai stau cu ea, ca se descurca; i-am replicat ca as fi cel mai mare tampit daca as pleca de acolo fara numarul ei de telefon sau fara sa stiu unde sta si, cum nu mi-a dat numarul de telefon, astept sa o duc acasa . Mi-a dat numarul de telefon, mi-a spus ca sta pe undeva prin Titan si ca ma suna cand ajunge acasa.

Am cautat de mi-au sarit ochii din cap un carucior cu rotile in miniatura. N-am gasit. Dar am gasit un baston destul de simpatic (si era si roz ). Am trecut pe acasa, am facut un dus mai rece, am fumat o tigara in liniste si am asteptat telefonul cu ochii in PC si cu urechea pe nu stiu ce canal de muzica de la tv.

Telefonul a venit, am luat o sticla de vin si bastonul (i-am pus si funda, dar nu am gasit roz prin casa) si am plecat spre Titan. Avea aceeasi craci misto, ochi verzi (parca genele erau mai lungi), plus o cizma alba in piciorul drept (mi-am dat atunci seama ca urmatorul cadou va fi o andrea – sa se scarpine pe sub gips – prietenii stiu de ce ). Am comandat haleala si am avut o seara chiar misto.

Azi dimineata nu am mai auzit ceasul, m-am trezit mai obosit decat m-am culcat, traficul a fost execrabil, mi s-a terminat si bateria de la MP3 player-ul din masina, mi-a luat un prost un pic vopseaua de pe bara din spate, n-am gasit loc de parcare la umbra (la serv), sefa mi-a dat o nenorocita de situatie de facut (noroc cu view-urile din SQL) si nici bonus nu mai pup pana la terminarea urmatorului proiect.

Dar am un numar de telefon si un drum de facut in zona Titan. Tot e bine.

Fantana (tot aia)

Stateam in statia de RATB si ma uitam spre dreapta. El statea la fantana cu o carte in mana. Parca astepta pe cineva. Sigur astepta pe cineva. Avea o carte in mana. Cred ca habar nu avea ce e in cartea aia.

Cum draq sa citesti “Teoria ratiunii pure” fara dictionar de filozofie in fata? (mai ales ca nu a dat pagina in 20 min )

In fine.

Si a inceput sa ridice ochii din carte. Mi-am dat seama ca aparuse ea. Misto gagica. Sigur avea caldura in suflet pentru ca purta o rochita de vara. Misto gagica.

Plauă?, m-am intrebat. Nu ploua. Era doar un rahat de borumbel pe umarul mau (pe partea stanga). Poate era mai bine sa ma uit spre stanga de la inceput. Sau in sus?

Ea

si

El

Ma duc si eu la fantana, dar sa ma spal. Daca eram sigur ca apa e curata, luam si o gura de apa rece.

Etape din viata – Moartea (p.01)

Eeeeeeeeee, uite ca am ajuns si aici. Parca lipsea o veriga.

Despre moarte nu prea avem ce sa spunem in general. Doar ca este in tot ce ne inconjoara (la fel ca nasterea): plante, animele, oameni.

La oameni e un pic mai complicat; ei o trec prin procesul cognitiv si se sperie al naibii de tare. Probabil de aici vine si expresia “m-am speriat de moarte”.

Ca ne speriem de moarte, ok, inteleg. E in firea noastra. Dar sa suferim de pe acum ca trebuie sa murim canva, cumva? Asta mi se pare absurd. Ce rost are sa ne gandim de pe acum la ceva care se va intampla oricum peste nu stiu cati ani?

Mai acum ceva timp am auzit o formulare care m-a dat gata: “daca mor si nu apuc sa termin casa de la ……”. Si mi-am dat seama ca incercam sa facem totul pe graba pentru a fi siguri ca ne bucuram de acel “tot”.

Si cand terminam, ne apucam de altceva planuit pentru urmatorul cincinal, cu frica de a termina inainte sa dam coltul. Si alt “daca mor si nu apuc sa …”.

Tot suferim la gandul ca o sa murim candva si uitam sa traim.

Eu unul nu sufar ca o sa dau coltul candva. Pentru ca este inevitabil. Dar mi-e frica de modalitatea in care voi muri. Nu vreau sa-i chinui pe cei din jurul meu.

EI

Trebuie sa vorbesc un pic si despre ei. Daca nu as vorbi, inseamna ca am trece prin viata ca gasca prin apa.

Povestea lor este una banala, ca toate povestile de genul acesta. S-au vazut, s-au placut, s-au distrat de minune si au hotarat sa se mute impreuna. Nimic deosebit. Mai ales ca facusera un pact: nu care cumva sa se indragosteasca unul de altul (tinand cont ca ea trebuia sa plece “de tot” in cateva luni).

Zis (teorie) si facut(practica).

La teorie au fost buni (ca toata lumea), dar practica i-a omorat (ca pe toata lumea). Partea frumoasa e ca erau fericiti, chiar foarte fericiti. Abia asteptau sa termine treaba la serviciu pentru a vedea care a ajuns primul acasa. Fara sa se fi vorbit, si-au facut un obicei: cine ajunge primul acasa, ii face o surpriza celuilalt. Sublim. Trebuie sa incercati si voi.
Sau poate erau indragostiti si conta mai mult prezenta si reactia celuilalt la surpriza pregatita? Cred ca asta e. De fapt, nu cred, sigur asta a fost. Dar se incapatanau sa nu verbalizeze aceasta dragoste. Doar pactul este pact.

Nici nu era nevoie sa se vorbeasca pe tema. Fiecare era constient de dragostea lui si de dragostea celuilalt. Singura temere (de ambele parti) era ca celalalt sa nu cumva sa iubeasca mai mult si, in consecinta, sa sufere mai mult la sfarsit. In astfel de cazuri cuvintele sunt de prisos.

Chiar a prins-o intr-o dimineata mangaindu-l, in somn, pe fata si i-a spus strengareste: “mai femeie, tu sigur nu te-ai indragostit? ai grija, dauneaza grav integritatii neuronilor!”; nu se astepta la raspuns, dar a venit o replica pe masura: “stai linistit, iti numaram doar firele albe; am facut-o si in prima noapte in care am fost impreuna si vroiam sa vad cate ti-am scos eu in aceasta perioada; dar tu de ce imi urmareai ingandurat fiecare miscare acum doua zile, cand imi probam prin casa toaleta de mers in discoteca?”; Un dracusor de femeie, ce mai. Stia ca nu-i plac raspunsurile formulate printr-o intrebare. A clipit de vreo doua ori, s-a intins si a cascat ca dupa trezirea din somn si nu a putut raspunde decat: “pai analizam cu atentie corpul tau, inventariam locurile de pe el pe care nu le-am pupat pana acum; le-am notat si promit sa iau atitudine fata de aceste scapari”. Si atat. Stiau amandoi ca nu se putea spune mai mult. Stiau amandoi ca practica i-a omorat.

Si au facut un nou pact, de data asta, inconstient. Sa nu se gandeasca la ziua de 30 aprilie, sa fie fericiti si sa continue sa sa-si faca surprize reciproc dupa serviciu.

Nu aveau de ce sa se gandeasca la ziua de 30 sau sa vorbeasca despre ea. Se stia din start ca EA nu poate ramane, iar EL nu poate pleca. Pana atunci contau doar EI si nimic mai mult. Ce copii. Erau prea trecuti prin multe ca sa nu realizeze ca, de fapt, nu asa sta treaba, nu contau doar EI. Sau contau doar ei, dar altfel spus: pentru el conta mai mult ea si pentru ea conta mai mult el.

Si au mai facut un pact: ca el sa nu fie pe aeroportul otopeni in data de 30 (cel putin pana la 10:00). El a fost de acord. Daca ar fi fost acolo, ea ar fi suferit poate si mai mult. Si culmea, ea la el s-a gandit de fapt.

Seara de 29 a fost extraordinar de frumoasa, calda, romantica si pasionala. Si s-au strans in brate mai mult decat ar fi facut-o la un amarat de terminal de aeroport.

Ea s-a bazat pe faptul ca el se trezeste greu dimineata. A plecat in liniste si i-a lasat un bilet, de fapt doua. In primul spunea ca nu a vrut sa o conduca la aeroport pentru a nu-i smulge vreo lacrima: “Stiu ca nu ai mai plans de foarte mult timp si stiu ca ochii tai ar fi si mai frumosi stralucind de la lacrimi. Sa iti suni prietenii. Le-am propus sa inaugurati foisorul si maine. Si sa nu te duci cu masina. Ti-ar prinde bine niste vin”.

De al doilea biletel a dat cand schimba apa la cele 391 de lalele pe care i le oferise cu o seara inainte (si cat s-a chinuit sa afle florile ei preferate): “In dimineata asta, cand mi-am verificat biletul, mi-am dat seama de ce sunt 391. Numarul zborului te-a tradat. De fapt, numarul zborului ne-a tradat pe amandoi. Nu am putut sa iau florile cu mine, dar am luat cate o petala din fiecare. Te …”

EL ar fi vrut sa aiba lacrimi in acele momente si EA ar fi vrut sa nu mai plece in acele momente.

Cam aceasta a fost povestea lor. EI o stiu, EI au trait-o, EI isi vor aduce aminte cu drag de aceasta poveste si peste multi ani.

Dar cel ma important lucru este ca nu vor regreta niciodata acele luni si, fiecare, va sopti, la vederea lalelelor si al numarului 391, un “NOI” tandru, parca pierdut in trecut.

“Why for your eyes only?”

Wtf? Pana si asta a ajuns o modalitate de repros?

Nu vreau ca pagina asta de web sa fie nici moda, nici metoda.

Ma intreb ce s-ar fi comentat daca se numea: “For my heart only” sau “For my mind only”.

Never mind